Cerească floare

Cereasca floare, alba, stralucita,
Cu bland miros de rai, e Poezia
Samanta ei de ingeri e zvarlita
Si brazda calda-i e copilaria.

Ascunsa-n suflet, tainica, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Si din dulceata bucuriei sfinte
Ea suge hrana si se face mare.

Inmugureste floarea minunata
Sub mangaierea stelelor iubirii,
Cand, patimasa, inima se-mbata
De clocotul navalnic al simtirii,

Dar nu-nfloreste falnica , deplina
Decat la viul soare-al cugetarii,
cand patima nedreapta se alina
Si face loc doar milei si iertarii…

Cerească floare – Vasile Voiculescu

Comments

Categories: Poegrafie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *