Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe —
Un vals de voaluri albe …
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă …

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări —
Cântau clare sărutări …
Larg, miniatură de vremuri viitoare …

George Bacovia – Alb

 

Alb

Comments

Categories: Fotografii orfane, Poegrafie

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *