Amurg de toamnă

Din vârf de munti amurgul sufla
cu buze rosii
în spuza unor nori
si-atâta
jaraticul ascuns
sub valul lor subtire de cenusa.

O raza
ce vine goana din apus
si-aduna aripile si se lasa tremurând
pe-o frunza:
dar prea e grea povara –
si frunza cade.

O, sufletul!
Sa mi-l ascund mai bine-n piept
si mai adânc,
sa nu-l ajunga nici o raza de lumina:
s-ar prabusi.

E toamna.

Amurg de toamnă – Lucian Blaga

Amurg de toamna

Comments

Categories: Fotografii orfane, Poegrafie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *