Marin Preda 12P

Aşa a început un vis frumos

Îmi aduc aminte cu drag de perioada în care mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie. Nu a fost nimic intenţionat, pur şi simplu mă plimbam cu aparatul, o compactă mică ce mi-a rămas mult timp până am reuşit să îmi cumpăr DSLR, şi încercam să fac fotografii noaptea.

Fotografiile pe care le făceam erau clar de începător, atât din punct de vedere tehnic, cât şi ca şi compoziţie, mesaj şi detalii. Eram un copil care a descoperit că aparatul foto poate face mai mult decât surprinde momente la petreceri. Eram entuziasmat. Eram fericit că îmi găsisem un hobby care apoi avea să se transforme în ceva mult mai mult decât atât.

Am lucrat din greu, am făcut poze peste poze şi mi se păreau din ce în ce mai reuşite, deşi acum când mă uit în urmă îmi dau seama cât de multe aveam de corectat. Dar eram fericit!

Îmi amintesc şi acum două momente care m-au făcut să muncesc mult mai mult. Primul a fost în momentul în care am citit despre prima fotografia din istorie, poveste ce m-a fascinat şi am încercat să caut cât mai multe informaţii.

Este vorba de Giulgiul din Torino, fâşia de pânză cu care a fost înfăşurat Isus. Pe aceasta s-a imprimat imaginea acestuia, istoria spunând în momentul învierii când a avut loc un flashGiulgiul reprezintă de fapt făşia de pânză în care a fost învelit Isus dupa moarte, conform tradiţiei evreieşti. Această pânză are dimensiunea de 4,36 metri lungime şi  de 1,10 metri lăţime şi este formată din două părţi, cea din faţă ilustrând trupul şi chipul unui bărbat biciuit şi probabil crucificat.

Această poveste m-a făcut să îmi dau seama că nu este suficient să faci fotografii, sau poze pe atunci, ci este nevoie, ca şi în orice alte ramuri, să ştii despre domeniu, atât din punct de vedere istoric, artistic, cât şi tehnic. Să citeşti, să înveţi de la cei mai buni, să furi meseria.

Îmi amintesc cu foarte mult drag cum eram în anul 2009 la Romanian Music Awards cu scopul de a face fotografii şi de a le publica ulterior pe blog. Am mers cu 2 ore înainte pentru a fi sigur că prind loc în faţă şi am aşteptat răbdător începerea spectacolului.

Aveam cu mine săpuniera, acel Panasonic ce mi-a marcat începuturile în fotografie, şi un carneţel pe care notam ordinea în care cântau artiştii pentru a fi sigur că scriu corect articolul. Făceam poze în spatele gardului şi mă uitam la fotografii din front stage care erau separaţi de noi, toată mulţimea, şi care fotografiau cu DSLR-uri, părând atât de profesionişti. Mă gândeam dacă voi ajunge şi eu, vreodată, să fiu ca ei, să îmi cumpăr un aparat şi să obţin acreditări. Să avansez.

Iată că timpul a trecut şi lucrurile s-au schimbat enorm. Am strâns vreme de un an de zile bani pentru a-mi cumpăra primul DSLR. A fost una din cele mai fericite zile. Şi aşteptate, pot spune. Nu conta că era un simplu A200 sau că nu aveam decât un 18-55 la el. Important era că aşteptasem, muncisem şi îmi îndeplinisem visul. Acum puteam să avansez.

Cu timpul am tot aşteptat şi am strâns bani să îmi cumpăr alte obiective, am muncit pentru a schimba aparatul şi încet, încet, am ajuns să mă pot numi fotograf, deşi mai am foarte multe de învăţat şi de investit. Dar pot spune că sunt pe drumul cel bun.

Pot spune că cel mai important lucru este pasiunea. Aş minţi să spun că nu mă interesează banii. Am lucrat foarte mult timp pe gratis, încercând să învăţ şi să îmi pot face un portofoliu în urma căruia să mă pot mândri şi să îmi pot câştiga existenţa. Da, banii contează, însă în fotografie, ca şi în orice altă artă, dacă nu ai acea pasiune, degeaba. Trebuie să vrei, să îţi placă ce faci şi să fii perseverent. Este nevoie de multă muncă.

Acum, privind înapoi, îmi dau seama că a fost mai bine aşa cum a fost. Dacă aş fi avut bani şi mi-aş fi cumpărat din primele zile aparatul dorit şi obiectivele de care aveam nevoie, poate aş fi renunţat rapid. Poate nu aş mai fi ajuns unde sunt astăzi şi nu aş fi descoperit niciodată această pasiune pentru fotografie şi muncă. Mă bucur că a fost aşa!

Acum, dat fiind şi locurile în care lucrez cel mai des, îmi doresc fie un obiectiv fisheye, fie seturi de lumini, iar dacă aş câştiga concursul pentru care am scris acest articol, cei de la www.market-photo.com m-ar ajuta să achiziţionez produsele mult mai uşpr.

Vă recomand să aruncaţi un ochi pe Market Photo pentru că au produse faine şi la preţuri foarte bune. Puteţi vedea şi pagina de facebook şi contul de twitter. Articol înscris în campania Blogal Initiative.

 

 

 

Comments

Categories: Fotografii orfane

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *