SONY DSC

Lasă, tati, nu avem bani

În seara aceasta am observat o chestie interesantă şi înduioşătoare. La magazinul de la colţul străzii erau în faţa mea un tată cu copilul lui, de maxim 6 ani. Se vedea după cum erau îmbrăcaţi că nu aveau mulţi bani, însă am putut să observ că acest tată încearcă să aibă grijă de copilul său.

Copilul spune ,,Tati, tati, vreau şi eu finetti, te rog. Din ăsta! Unul pentru mine şi unul pentru fratele meu”. Tatăl se caută în buzunare după ultimul mărunţiş să cumpere, iar vânzătoarea îi spune că este 2,5 lei bucata. În privirea tatălui am putut observa neputinţa, faptul că nu avea bani, însă nu a zis nimic, continuând să caute. Imediat intervine copilul:

,,Lasă, tati, nu avem bani. Ia-ne câte un jeleu”, iar copilul indică de care. Vânzătoarea îi serveşte şi le spune că cele două jeleuri costă douăzeci de bani.

Da, am putea vorbi despre modul în care tatăl cheltuie banii cu alte ocazii, despre ce face mama, însă nu aceasta este morala poveştii la care vreau să ajung. Ideea este că unui copil îi trebuie şi bani, adevărat, însă mult mai important este să aibă părinţi care îl iubesc şi care au grijă de el. Fără bani nu poţi creşte un copil, este clar acest lucru, însă este de apreciat când vezi că părinţii fac orice sacrificiu, renunţă la multe şi lucrează peste program doar pentru a avea ce pune pe masă copiilor, când vezi că acei copii sunt iubiţi.

Această povestioară mă duce imediat cu gândul la două fotoreportaje pe care le-am realizat cu ceva vreme în urmă şi pe care le puteţi citi urmărind linkul de pe fotografii. Aici puteţi vedea şi un vechi slideshow pe baza poveştii de la casa de copii.

Comments

Categories: Fotografii orfane

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *