SONY DSC

Un prezent al trectului ce speră la un viitor mai bun

Este un pic trecut de miezul nopţii şi am tot felul de gânduri ce îmi zboară prin cap. Multe vrute, multe nevrute, însă nu aş putea să vă spun nimic concret. Am citit de curând nişte rânduri foarte frumoase ale unei persoane dragi mie şi mi-am regăsit printre ele cheful de a scrie. Nu de a scrie câteva cuvinte, ci articole mai lungi, dar cu nimic concret.

În cameră se aud, în surdină, versurile lui Michael Buble şi inconfundabila sa voce din piesa Me and Mrs. Jones. Piesa are o poveste ce inspiră. Ei ştiu că este greşit, dar ,,it’s much too strong to let it go”. Timpul trece şi această stare devine tot mai clară. De câte ori nu facem şi noi asta? De câte ori nu aţi făcut, dar aţi lăsat timpul să rezolve?

Ştim că un lucru este greşit, că nu este bine ce facem, dar sperăm că timpul va schimba situaţia şi va înclina în favoarea noastră. Uneori merge, uneori nu. Dar timpul? Ce este acesta?

Definiţia sa, conform dicţionarului, îl arată ca o dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. Aşa este, dar nu se rezumă la atât. Este ceva oarecum inefabil, ceva ce nu vom putea înţelege niciodată în deplina sa semnificaţie. Nu putem privi timpul obiectiv, la fel cum nici părerile noastre nu sunt lipsite de subiectivism, oricât am încerca. Ne-am dori să ne întoarcem înapoi sau să mergem mai repede înainte, însă nu putem.

Mergem cu paşi mărunţi îndreptându-ne, treptat, spre ce va fi. Ştim ce a fost şi vrem să fie şi mai bine. Sau măcar nu mai rău, însă avem nişte idealuri. Este trist să nu ai idealuri mari. Mulţi spun că dacă îţi stabileşti apogeul prea sus, rişti să fii dezamăgit uşor.

Dar oare nu este mai bine să fii dezamăgit evoluând decât să ştii că ţi-ai atins apogeul şi de acum urmează doar o lungă involuţie, un interminabil regres? Îmi place să cred că atunci când voi creşte mare îmi voi îndeplini mai mult decât visele pe care le voi urma. Vreau să cred că voi fi mândru de mine. Ştiu că dacă voi munci, voi putea. Am multe planuri, multe idei şi multe speranţe. Sunt tânăr şi pot să visez. M-am lovit de multe ori de realitate, însă am învăţat că nu este vina nimănui altcuiva decât a mea. Eu trebuie să muncesc mai mult şi din vina mea nu am reuşit ceea ce mi-am propus.

Simt că ştiu mai multe decât acum câţiva ani, decât ieri, dar sunt convins că mâine voi şti şi mai mult decât până acum. Îmi propun să învăţ, să mă autodepăşesc. Îmi place. Una din cele mai mari dezamăgiri ale mele este că nu am citit suficient de mult până acum. Am citit, dar nu cât aş fi vrut. Aceasta este una din dorinţele pe care niciodată nu le voi depăşi, nici cu trecerea timpului.

Mai sus am vorbit de trecut, de viitor şi de implicaţiile lor în prezent. Prezentul este afectat de ce a fost şi inspirat de ce va fi. Sau şi invers, însă orice vom face şi oricum vom proceda, timpul va rămâne la fel, iar noi vom trăi tot un prezent al trecutului ce speră la un viitor mai bun.

 

Comments

Categories: Fotografii orfane

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *