O viata grea, prea putine cuvinte

O viață grea, prea puține cuvinte

Poveste-de-viata-1 Povestea acestui fotoreportaj începe undeva în anul 1946, când nea Ștefan, cum i se spune acum, a luat viața în piept și a descoperit adevăratele probleme ale vieții. Vreau să vă spun că am stat câteva ore de vorbă cu acest om și nu m-aș fi săturat să îl ascult. O adevărată poveste de viață nu poate fi spusă în câteva ore, însă am încercat să învăț de la el și să apreciez astfel de oameni și mai mult!

Tatăl lui a fost cioban, un om muncitor care în ciuda faptului că era surdo-mut, făcea ceea ce putea pentru a-și întreține familia. Problemele mari au apărut în anul `46 când foametea a cuprins și regiunea Vrancei, unde aceștia locuiau. Tatăl său a luat hotărârea să se mute în Fetești tocmai cu speranța de a avea ce pune pe masă familiei.

La scurt timp a murit, iar Ștefan, un copil, a rămas capul familiei. ,,Visul meu a fost să construiesc cu mâinile mele o casă mare. Toată copilăria și tinerețea am trăit într-un bordei. Trăiam 7 persoane în 5 metri pătrați, în 2 paturi”.

O viata grea, prea putine cuvinte

A reușit să își împlinească visul, iar în anul 1974 a cumpărat o casă cu 40.000 de lei. Acum tot aici trăiește, construind lângă cea veche o casă mai mare. Totuși, tot într-o cămăruță locuiește. L-am întrebat de ce stă în acea cămăruță veche doar? Mi-a răspuns simplu: obișnuința.

Alături de soția lui, Ileana, trăiesc o viață liniștită, retrasă. Pescuiește des pe malul brațului Borcea și merge cu bicicleta câte 10-15 km în fiecare zi. Este un om puternic care nu s-a lăsat răpus de bolile bătrâneții. La 82 de ani este un om în forță, coerent și plin din viață.

O viata grea, prea putine cuvinte

Povestea este foarte lungă și aș putea continua, însă mare parte din aceasta m-a rugat să rămână între noi.  Nea Ștefan este un om care m-a făcut să privesc altfel lucrurile pe care nu le-am trăit și să apreciez mult mai mult ceea ce am și ce pot.

Fotografiile sunt realizate cu Sony A57 și 50mm f/1.8.

,,Când oi muri să fiu cu inima împăcată că am făcut o casă, că am lăsat ceva în urma mea” – Nea Ștefan, Fetești, 2013.

 

 

 

Comments

Categories: Artistice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *