Birocraţia, moartea pasiunii.

Ieri am vrut să merg la doctor şi am ales să merg la stat. Totul a durat 6 ore pentru un consult de 20 de minute. Nu te primeşte nimeni dacă nu vii cu bilet de trimitere de la doctorul de familie ( doctorul facultăţii în cazul meu ), astfel că primul pas a fost să merg la respectivul şi să cer trimitere. A mers bine, dar de aici încep problemele.

Ajungând la policlinică şi încercând să îmi fac programare, o doamnă foarte drăguţă mă înştiinţează că nu poate să mă ajute pentru că nu sunt asigurat. Say what? Am pornit direct la Casa de Asigurări de Sănătate, pentru că la telefon nu răspunde nimeni. Am ajuns acolo la ora 12:50. 

O doamnă care într-adevăr nu are nicio vino pentru situaţia mea, mă ia în primire. După 2 minute de verificări, îmi confirmă faptul că nu sunt asigurat. În momentul acela m-am enervat. Fiind student, este dreptul meu garantat de stat să îmi ofere asigurare de sănătate până la 26 de ani cât timp îmi continui studiile. I-am spus şi dumneaei acest lucru şi primesc drept răspuns să nu mai urlu la ea.

Îmi spune că se poate rezolva, că este o omisiune a facultăţii de a trimite datele mele la CAS şi că trebuie să aduc o adeverinţă de la facultate care să ateste faptul că sunt student.

– Doamnă, dar la ora asta nu mai este nimeni la secretariatul facultăţii, iar eu am nevoie să ajung astăzi la doctor!

– Ne pare rău, nu se poate.

– Uitaţi doamnă, am carnetul de student vizat la zi, îl am la mine. Nu se poate pe baza lui?

– Putem încerca. Să îmi daţi o copie după el.

– Păi am originalul. Putem face un xerox aici? ( avea aparatul xerox în sală, lângă ea )

– Nu. Mergeţi în Mihai Viteazul, găsiţi xerox şi faceţi acolo.

– Ok.

– Dar nu astăzi, că închidem. Se termină programul în 2 minute.

Reiterez cele antamate: eu eram acolo la ora 12:50, doamna îmi spune că programul se termină acum, iar programul oficial de pe site este până la ora 14:00.

program

– No doamnă, iar avem o dilemă birocratică. Acum ce facem să rezolvăm problema?

Într-un final m-a ajutat doamna de la CAS, acum figurez în PIAS cu asigurare de sănătate şi după doar 2 ore de aşteptare la policlinică, am terminat treaba. Să nu mai spun că am stat aproape 15 minute pentru cardul de sănătate, care nu mergea la policlinică.

Acum, o colaborare mai eficientă între diversele autorităţi ale statului ar fi imperios necesară! În al doilea rând, pentru a evita plimbarea între 10 sedii ale autorităţilor locale, s-ar putea centraliza, în funcţie de obiectul de activitate, în anumite locuri doar. S-ar simplifica şi munca celor care lucrează, dar şi munca noastră, care suntem obligaţi să pierdem ore întregi şi kilometri pentru o simplă hârtie. ( cei care au avut treabă pe la ORC, ANAF sau primărie cu siguranţă ştiu despre ce vorbesc )

Au venit tehnocraţii să ne salveze, nu?

Comments

Categories: General

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *